"If you're always right, then there is something wrong" (Murphy)

Interviu publicat in numarul 13 al Stud-Life

La 26 de ani, Edward Stănescu este fondator al revistei online Viaţă de Liceu, ofiţer de presă al Federaţiei Române de Baschet şi are statutul de invitat permanent la emisiunea „Liber pe contrasens” de la TVR2. A avut articole de prima pagină şi i-au fost preluate materiale chiar şi de publicaţii din străinătate. E adesea confundat cu Tudor Chirilă [blogul personal], îi place mult să povestească şi îşi doreşte să schimbe ceva în mentalitatea tinerilor din România. În Stud-Life ne povesteşte despre diferenţa dintre un job, o colaborare şi un start-up.

Mihaela | Stud-Life: Spune-ne despre facultate şi cum te-a ajutat. Ce ai luat tu din facultate?
Edward Stănescu: Facultatea îţi deschide mintea şi îţi oferă multe perspective şi oportunităţi. Pot să spun foarte clar că m-a ajutat în dezvoltarea mea ulterioară. În primul rând că am interacţionat cu nişte oameni minunaţi, iar bazele academice m-au ajutat foarte mult în ceea ce înseamnă profesia pe care o am. În domeniul ăsta, în media, am aprofundat nişte principii, am plecat cu o temelie. În al doilea rând, m-a ajutat foarte mult facultatea în momentul în care a trebuit să îmi găsesc un job. Faptul că am plecat de la o facultate bine cotată, mi-a deschis nişte uşi. Trebuie să aveţi în vedere însă şi faptul că perioada respectivă nu era dominată de criza financiară, pe atunci nici nu îţi puteai imagina criza, era o perioadă exuberantă, înfloritoare şi pentru economie, oamenii de pe piaţă muncii se băteau pe noi, eram şi bine pregătiţi şi bine selectaţi. Cred că de fapt asta a făcut facultatea: o selecţie.

Atunci era mai uşor să te angajezi pe bani mai mulţi?
Da, nu ştiu cât de uşor era, eu pot spune că am trecut prin toate etapele, de la voluntariat până la a câştiga suficienţi bani încât să mă întreţin singur. Dar totul a fost gradat, nu am sărit etape. Îmi aduc aminte că am câştigat un concurs şi am lucrat în Radio România. La 17 ani am avut prima emisiune, mi-a intrat microbul în sânge şi atunci am ales Facultatea de Jurnalism. Nu eram plătit pentru ceea ce făceam, dar faptul că mă auzeau prieteni de la Arad, Oradea, Iaşi, Timişoara, şamd, nu era doar o chestie de mândrie, ci una senzaţională pentru mine. A urmat o colaborare cu Gazeta Sporturilor, am lucrat o perioadă în care nu am fost remunerat, dar ulterior am ajuns reporter pe echipa Steaua Bucureşti, care era maximul pe care îl puteam atinge la vârsta aia. Read more